Leonardo Da Vinci

LEONARDO DA VINCI

______________________________________________________________________

Pentru omul modern, care coboar? īn adāncurile materiei pān?  la  profunzimi
insondabile ?i atinge spa?iile cosmice cu viteze  supersonice,  Leonardo  da
Vinci  pare  s?  fie  o  personalitate  anacronic?.  El  este  totu?i   omul
Rena?terii, care a redat omenirii libertatea gāndirii ?i mai  ales  este  un
om al Rena?terii prin aplicarea  gāndirii  la  toate  domeniile  cunoa?terii
umane. El este un "uomo universale", incapabil s? se limiteze la  un  singur
domeniu al preocup?rilor, īnv?luind toat? crea?ia cu lumina dragostei sale.


Mesajul  pe  care  ni-l  transmite  Leonardo  da  Vinci  este,  dincolo   de
celebritatea, de curiozitatea cu care a cercetat lumea, modul apropierii  de
oameni,  afectivitatea,  generozitatea,  solidaritatea  uman?.  El   propune
omului actual  modelul  form?rii  unei  personalit??i  armonios  dezvoltate,
realizānd  echilibrul  gāndire-sim?ire   prin   practica   artistic?,   prin
exersarea continu? a rezonan?elor afective, care s? nu lase sufletul  s?  se
usuce, s? r?mān? īnchis ?i sterp.


Īn prim?vara anului 1452 se na?te la Anchiano, lāng? Vinci,  īntre  Floren?a
?i Empoli, Leonardo da Vinci, fiul  notarului  Ser  Piero  ?i  al  frumoasei
Caterina. Despre Leonardo da Vinci, Francesco Melzi spunea c?  este  "un  om
asemenea c?ruia Naturii īi este cu neputin?? s? mai creeze un altul..."


Cānd īmplini 7 ani, fu dat la ?coala din apropiere. Dar, īn satul  Vinci  de
la poalele Apeninilor, educa?ia lui nu putea merge  prea  departe.  Īn  anii
ace?tia nu c?p?tase destule cuno?tin?e din c?r?i ?i de la ni?te  dasc?li  de
meserie. Īn schimb, va recunoa?te c? descoperise atunci un mare  adev?r:  c?
dasc?lul cel mai bun al unui artist ?i al unui om de  ?tiin??  este  natura.
Aici, īn acest peisaj calm ?i armonios,  pictorul  de  mai  tārziu,  care  a
īn?eles cel dintāi c? peisajul trebuie s? oglindeasc? o  stare  sufleteasc?,
va c?p?ta īnc? de pe acum acel echilibru despre care  vorbe?te  fiecare  din
operele sale.


A?a au trecut anii pentru Leonardo: īnv??ānd preg?tirea culorilor ?i  legile
perspectivei, desenānd īn sute ?i sute de schi?e tot felul de plante  ?i  de
vie?uitoare, studiind am?nun?it fiecare mu?chi al trupului  omenesc  -  dar,
īn  acela?i  timp,  interesāndu-se  ?i  de  arhitectur?   sau   de   studiul
rezisten?ei materialelor,  c?utānd  s?  se  l?mureasc?  cum  func?ioneaz?  o
ma?in? sau cum se dezvolt? o floare, īncercānd s? priceap? cum  s-au  a?ezat
straturile geologice sau cum zboar? o gāz?...


Īn toate lucrurile din jur caut? via?a - īntr-o macara ce prinde  via??  sub
māna lucr?torului, īntr-o  problem?  ce  prinde  via??  sub  puterea  min?ii
matematicianului,  īntr-un  chip  omenesc  ce   prinde   via??   sub   dalta
sculptorului sau sub penelul pictorului.  Nimic  nu-l  pasioneaz?  mai  mult
decāt s? caute s? priceap? minunea vie?ii.


Īntr-o sear?, cople?it de gānduri, tān?rul  a  adormit  ?i  a  avut  un  vis
ciudat.


Se f?cea c? īn fa?a lui, māndra zei?? a naturii īi  ar?ta  firul  de  iarb?,
apoi omul, apoi nesfār?itul cer īnstelat. Apoi īi zise:


- Leonardo, ī?i voi dezv?lui  toate  minunile  īmp?r??iei  mele,  dar  cu  o
condi?ie: s? nu iube?ti nimic ?i pe nimeni altcineva decāt pe mine... ?i  s?
nu-?i d?ruie?ti nim?nui sufletul ?i puterea min?ii decāt mie...


- Dar cine e?ti tu? o īntreb? tān?rul, īnm?rmurit.


- Eu sunt ?tiin?a, ?opti zei?a cu privirea limpede  ?i  rece  ca  cristalul.
P?ze?te-te de furtunile oric?ror  patimi!  Fii  st?pān  pe  tine  -  ?i  vei
cuno?te secretul tuturor lucrurilor! Voin?a ta s? fie tare ?i neclintit?  ca
stānca, ?i atunci toate dorin?ele min?ii ?i se vor īmplini! ?i vei  cunoa?te
paradisul fericirii de cāte ori vei p?trunde cāte una din tainele  lumii  ?i
ale vie?ii!


?i zei?a se f?cu nev?zut?, l?sānd īn urma ei  o  dār?  palid?  de  lumin?...
Īncepea s? se lumineze de ziu?.


Leonardo se trezi īnfiorat. Se gāndi la drumul chinuitor de greu pe care  īl
chemase zei?a - ?i cu toate acestea parc? niciodat? nu se  sim?ise  atāt  de
īnt?rit suflete?te ca acum.


Īn curānd, ajunge s? fie cunoscut de tot mai mult? lume  din  Floren?a.  Tot
mai mul?i florentini auzeau vorbindu-se de tān?rul care mānuia atāt de  bine
sabia ca ?i penelul,  st?pānea  un  arm?sar  aprig  cu  priceperea  cu  care
māngāia coardele unei ?itere sau putea īndoi limba unui  clopot  cu  aceea?i
mān? cu care ?tia s? deseneze u?or farmecul unui surās īngeresc.


Īntr-un tablou al pictorului Verrocchio, maestrul ?i dasc?lul lui  Leonardo,
tān?rul este rugat s? picteze un īnger. Elevul nu a īn?elat a?tept?rile:  de
cum a fost expus?  lucrarea,  lumea  a  īnceput  s?  vin?  īntr-un  adev?rat
pelerinaj s? admire īngerul cu privire limpede  ca  seninul  v?zduhului,  cu
cārlion?ii buclelor aurii, cu  profilul  fin  al  unui  copila?  neprih?nit,
īngenuncheat īntr-o atitudine ginga?? de adorare ?i  aducānd  un  moment  de
luminoas? armonie ?i o raz? cald? īn atmosfera general? rece a tabloului.


Leonardo lucrase ?i o parte din peisajul de fond, īn care cerul  luce?te  ca
argintul, brazii par de bronz,  iar  la  poalele  lor  se  a?tern  reflexele
catifelate ale apei cu o str?vezime de  cristal.  Mai  zugr?viser?  ?i  al?i
pictori peisaje, dar nici unul nu se ar?tase pān? acum a fi  īndr?gostit  de
peisaj  īn  sine,  ci  īl  pictau  ca  fundal   necesar   compo?i?iilor   ?i
portretelor. Este poate pentru prima dat? īn pictur? c? apare ceea ce se  va
numi mai tārziu sim?ul romantic al peisajului, aici, īn  acest  tablou  unde
for?a unui peisaj īnc?rcat de sentiment apare  asociat  cu  zugr?virea  unui
moment sufletesc.


Proasp?tul me?ter din corpora?ia  pictorilor  florentini  descoper?  o  lume
nou?. Descoper? ?inuturile de vis menite s? dea un  nou  impuls  artei,  iar
descoperitorul s? ajung? - cum spune Cerot - "creatorul peisajului  modern".



A?adar, prima pictur?  pe  care  ne-a  l?sat-o  Leonardo  este  cuprins?  īn
singurul tablou al maestrului s?u Verrocchio.


Totul ī?i r?spunde, totul se leag?, totul se une?te  la  el  īntr-o  armonie
vie. Arta īl īndeamn? s? traduc?, prin mijlocirea seduc?toarelor  forme  ale
frumosului, sentimentele  cele  mai  ginga?e  sau  cele  mai  dramatice  ale
omului. Īn acela?i timp  īns?  curiozitatea  sa  nepotolit?  īl  īmpinge  s?
cunoasc?  toate  manifest?rile  naturii,  s?  studieze  cāt  mai   am?nun?it
structura  tuturor  fiin?elor,  s?  p?trund?  cauzele  adānci  ale   tuturor
formelor vie?ii. Īn el tr?iesc, īntr-o armonie  des?vār?it?,  doi  oameni  -
artistul ?i omul de ?tiin??. Unul caut? adev?rul īn sinteza artei,  cel?lalt
īl caut? īn analiza fenomenelor. Artistul din el lucreaz? cu intui?ia ?i  cu
imagina?ia, ceea ce īl va ajuta s? descopere ?i adev?rurile  ?tiin?ei.  Omul
de ?tiin?? din el lucreaz? cu observa?ia ?i logica, ceea ce īl va  ajuta  s?
īnf??i?eze adev?rurile artei. Arta īl cheam? spre  lini?tita  contemplare  a
frumosului, ?tiin?a īl atrage spre vārtejul vie?ii. ?i fericita  īmbinare  a
artistului cu omul de ?tiin?? īi va fecunda īntregul domeniu de crea?ie.


Īn paralel cu pictura studiaz? natura scoicilor  ?i  pe?tilor  pietrifica?i,
cursul apelor,  deseneaz?  schi?ele  unor  ma?ini  de  r?zboi  ?i  chiar  se
gānde?te la un dispozitiv de zburat pentru om,  se  perfec?ioneaz?  īn  arta
muzicii ?i a sculpturii. Studiaz? apoi anatomia ?i mecanisnul  complicat  al
corpului omenesc, īncearc? s? p?trund? mecanismul  cre?terii,  al  mersului,
al respira?iei, al vorbirii, al īn?elegerii.


De la studiul anatomiei trece firesc la observa?ii  de  fiziologie,  iar  de
aici,  pe  nesim?ite,  la  nota?ii  de  psihologie,  alchimie,   astrologie,
matematic?, arhitectur?.


Leonardo īi īnv??a pictura pe elevii s?i  cu  ajutorul  fabulelor,  pe  care
apoi le comenta. "Omul  trebuie  s?  īn?eleag?",  īi  īnv??a  Leonardo,  "c?
orgoliul  ?i  ignoran?a  dau  na?tere  urii  ?i  r?ut??ii,  a?a  dup?   cum,
dimpotriv?, īn?elegerea ?i cunoa?terea dau  na?tere  iubirii  ?i  crea?iei".
"Cu cāt cuno?ti mai bine, cu atāt iube?ti  mai  mult",  spunea  el.  Contrar
Apostolului Pavel care  spunea  c?  "?tiin?a  vine  din   iubire",  Leonardo
afirm? ?i dovede?te prin opera īntregii  sale  vie?  c?  "iubirea  vine  din
?iin??, iar cel ce ?tie pu?n iube?te pu?in".


"Nu uita?i niciodat?, īi  īnv??a  pe  elevii  s?i,  c?  iubirea  este  fiica
cunoa?terii, iar iubirea e cu atāt mai puternic?, cu  cāt  cunoa?terea  este
mai temeinic?."


"A ?ti īnseamn? a prevedea, a putea ?i a ac?iona, īnseamn?  a  schimba  fa?a
p?māntului, a supune omului puterile naturii,  a-i  face  via?a  mai  u?oar?
prin inven?iile tenicii,  iar  prin  crea?ii  de  art?  a  i-o  īnfrumuse?a.
Aceasta trebuie s? fie adev?rata  religie  a  creatorului  de  art?  sau  de
?tiin??."


Religia lui Lenardo era religia muncii, str?duin?a continu? īntru  c?utarea,
īnf?ptuirea ?i lauda acestei "Sfinte Teimi" a sa pe care o formau  Adev?rul,
Binele ?i Frumosul.  Legea  superioar?  a  existen?ei  umane  este  ac?iunea
creatoare prin care l?s?m īn lume o urm? dup? ce nu  vom  mai  fi,  o  oper?
care prelunge?te existen?a ?i dup? moarte. F?r? acest continuu exerci?iu  al
ac?iunii creatoare, spiritul se corupe, asemenea apei  l?sate  īn  p?r?sire,
asemenea fierului neīntrebuin?at pāndit de rugin?.


Armonia arhitecturii suflete?ti a lui Leonardo da Vinci are drept temelie  o
nesfār?it? bun?tate. Īnc? la cāteva zeci de ani dup? moartea  sa,  biograful
Vasari consemneaz? p?rerea contemporanilor spunānd c?  "īn  toate  ac?iunile
lui Leorado ap?rea generozitatea." O bun?tate care lua  uneori  forme  de  o
ging??ie duioas?, alteori naive, considerate chiar ciudate. De  pild?,  īnc?
de pe cānd era tān?r, nu voia  s?  m?nānce  carne,  socotind  omorārea  unui
animal la fel de criminal? ca uciderea unui om, c?ci ?i omul,  ?i  animalul,
?i planta realizeaz? la fel minunea vie?ii. Se spunea  c?  uneori  se  oprea
din drum ca s? dea la o parte o  rām?,  ca  s?  nu  fie  strivit?  de  pasul
trec?torilor, sau c? alteori cump?ra din  pia??  porumbei  pentru  a  le  da
drumul  din  colivii,  s?  le   redea   libertatea.   Ciudate   gesturi   de
generozitate, īntr-o epoc? vestit? prin cruzimi ?i asasinate!


Leonardo da  Vinci  s-a  preocupat  īn  mod  deosebit  de  redarea  cāt  mai
expresiv? a chipurilor omene?ti cu ajutorul gesticii ?i al  mimicii,  creānd
tipuri reprezentative atāt  īn  compozi?ii,  cāt  ?i  īn  portrete  ("Madona
Litta",  "Madona  Benois",  "Doamna  cu  hermin?").  Pictorul  ī?i  plaseaz?
personajele īn cadrul unui peisaj ciudat (o lume de vis cu stānci  selenare,
peste  care  plute?te  o  cea??  alb?struie,  transparent?),  urm?rind  prin
aceasta accentuarea expresivit??ii lor. Prima lucrare īn care  este  folosit
acest  peisaj  caracteristic,   "Sf.Ieronim   īn   pustie",   constituie   o
reprezentare sugestiv? a durerii solitare. Tehnica  clar-obscurului  a  fost
aplicat? īn mod v?dit īncepānd cu compozi?ia "Madona printre stānci"  (1483)
?i "Sf.Ana, Maria ?i Iisus" (1501-1502).


Compozi?ia frescei "Cina cea de tain?" (1495-1497), echilibrat? ?i  īnscris?
īntr-un cadru de o mare  simplitate,  reprezint?  desf??urarea  dramatic?  a
reac?iilor psihologice ale personajelor īn momentul tr?d?rii  lui  Iisus  de
unul din discipolii s?i. Leonardo da Vinci a  creat  compozi?ii  grandioase,
uneori pline de tensiune interioar? ("Adorarea magilor"),  alteori  agitate,
pline de dinamism, ca "B?t?lia de la Anghiari" (1503).


Capodopera artei sale portretistice este  "Mona  Lisa"  ("Gioconda").  Pe  o
figur? ginga?? ?i gānditoare de tān?r? femeie, pictorul a  surprins  surāsul
enigmatic ?i fascinant  care  oglinde?te  fluiditatea  vie?ii  interioare  a
modelului.


Īn lunile de iarn?, īn primele luni ale  anului  1519,  b?trānul  artist  cu
trupul sl?bit ?i īnf??urat īntr-o hain? lung? īmbl?nit?, ve?mānt  necunoscut
dincolo de Alpi, simte apropierea sfār?itului. Se  prive?te  īntr-o  oglind?
?i vede un chip ruinat de om b?trān. Iat? rezultatul  unei  vie?i  de  munc?
supraomeneasc?, iat? rezultatul  unei  vie?i  de  renun?are,  a  unei  vie?i
īnchinate numai adev?rului ?tiin?ei, binelui, faptei,  frumosului  artei,  a
unei vie?i jertfite viitorului omenirii! ?i īn timp ce ī?i  prive?te  chipul
ce evoc? īntregul trecut de īnfrāngeri ?i umilin?i, cu māna  stāng?  fixeaz?
īntr-o sanguin? (cea de la Torino, de?i dup? unii speciali?ti anterioar?  ca
dat?) īnf??i?area venerabil? a cercet?torului care a  pus  temeliile  atātor
?tiin?e. Am?r?ciunea atātor planuri mari neīnf?ptuite īi  coboar?  col?urile
gurii, privirile adānci īnchid suferin?ele  geniului  neīn?eles  de  oameni,
iar  cutele  br?zdeaz?  o  frunte  īnalt?  ce  ad?postise  mintea  cea   mai
cuprinz?toare a omenirii.


Cu toate c? n?d?jduise s? aib? acea moarte lini?tit? pe care o d? omului  "o
via?? bine folosit?" ?i con?tiin?a datoriei īndeplinite, ultimele sale  zile
se scurg foarte agitate. Prin fa?a ochilor  min?ii  i  se  deap?n?  īntreaga
via?? ?i de-a lungul acestei vie?i nu g?se?te decāt speran?e  spulberate  de
vremi ?i de oameni... Planuri m?re?e care n-au putut  prinde  fiin??,  opere
mari neterminate sau ruinate... ?i ma?ina de  zburat  ce  va  fi  īnf?ptuit?
abia peste patru  veacuri  de  fiul  unui  popor-frate,  popor  despre  care
Leonardo poate c? nu ?tia mai nimic... ?i aceste cinci mii de pagini  r?mase
netip?rite, truda unei min?i pornite pe c?i  īnc?  neumblate  de  nimeni  ?i
luminānd  z?ri  neb?nuite,  pagini  sortite   s?   zac?   veacuri   īntregi,
necunoscute omenirii... Pr?bu?iri, numai pr?bu?iri,  ?i  toate  acestea  din
vina oamenilor... Dar poate c? ?i din vina lui,  pentru  c?  īn  īnapoiatele
īmprejur?ri  ale  prezentului,  voise  s?  aduc?   prea   repede   vremurile
viitorului... ?i pentru c? era cu neputin?? ca atātea  visuri  mari  s?  fie
īnf?ptuite īnt-o singur? via?? de om... ?i omenirea, care va  trebui  s?  se
c?zneasc? din nou, s? o ia de la īnceput, s? str?bat?  iar??i  de  la  cap?t
drumurile grele ?i chinuitoare  ale  atātor  cercet?ri...  ?i  lutul  acesta
p?māntesc, trupul acesta neputincios, care nu-i  īng?duie,  m?car  acum,  īn
ceasul al unsprezecelea, s?-?i pun? rānduial? īn manuscrise... S?  le  poat?
transmite  viitorului,  s?  le  d?ruiasc?  luminii,  s?  vin?  īn   ajutorul
omenirii...


Leonardo da Vinci a devenit de mult o  figur?  legendar?,  un  fel  de  erou
mitologic,  īntrupānd  extinderea   īnsu?irilor   umane   pān?   la   limita
posibilului, setea de cunoa?tere a lumii īn toate direc?iile ?i  prin  toate
mijloacele, cufundarea īn necunoscut f?r? prejudec??i sau re?ineri.


Arta pe care a practicat-o printre multele sale preocup?ri a fost pentru  el
mai pu?in o profesiune, dar mai ales modalitatea de a-?i exprima  atitudinea
de d?ruire  pasionat?,  dragostea  sa  f?r?  margini  pentru  cei  din  jur,
deschiderea f?r? rezerve fa?? de toate tainele lumii.


     __________________________________________________________________